„Cel care mă așteaptă” cel mai citit roman în 2016

Parinoush Saniee s-a născut în Teheran, în 1949, într-o familie de intelectuali înstăriţi. A absolvit Facultatea de Psihologie şi este de profesie sociolog şi psiholog. Până în prezent a scris mai multe romane, iar „Cel care mă aşteaptă” este volumul ei de debut. A publicat încă un roman, intitulat „Tatăl celuilalt” care s-a bucurat de un mare succes în Iran, şi are alte câteva cărţi care îşi aşteaptă publicarea, în cazul în care vor fi aprobate de comisia de cenzură din Iran.
„Cel care mă aşteaptă” este un roman cu un destin fericit. Deşi iniţial a fost interzis de două ori de regimul iranian, după publicarea sa, în 2003, a cunoscut douăzeci şi una de ediţii succesive. În 2010 a fost tradus în Italia şi a fost recompensat cu Premiul Giovanni Boccaccio.

În primul rând o să mă revolt în potriva titlului care este tradus din italiană în română, care din nuștiu ce motiv a fost schimbat. După ce am citit romanul mi-am dat seama că titlul nu se cam potrivește. În engleză, titlul pare a fi „My Share”, dar a fost tradus nuștiu din ce motiv „The book of Fate”. Cum? Nu știu,  personal o să presupun că „My Share” e adevăratul titlu, deoarece se potrivește destul de bine cu conținutul acestui roman.

Cărțile despre lumea Orientului si anume despre viața femeilor de acolo ne aduc o doză de dramă de care avem nevoie atunci când citim, deoarece doar așa ești cucerit complet. Evident, citind despre toate cruzimile, războaiele și nedreptățile de acolo, n-ai cum să rămâi indiferent, deci se mai adaugă o mână de sentimente. „Cel care mă așteaptă” la fel ca toate cărțile lui Hosseini,  de exemplu: La porțile moscheii, Citind Lolita în Teheran și Septembrie în Shiraz m-a trecut prin nervi, părere de rău, neputință și egoista bucurie că m-am născut în alt loc decât acolo. Dacă toate cărțile enumerate cam au același subiect – contextul istoric din Iran și asuprirea femeilor – totuși “Cel care mă așteaptă” aduce ceva nou. E prima carte în care primii dușmani ai femeii sunt frații ei. Sânge din sângele ei, Chiar și mama, care niciodată nu s-a comportat cu ea ca o mamă. A fost mamă doar pentru fiii familiei, nu și pentru fiice. Și dacă ea, care e tot femeie, n-a rămas lângă fiicele ei atunci când era nevoie… pentru mine n-ar fi meritat să existe.

O să vă povestesc puțin despre subiect, că-i o carte lungă și se întâmplă o grămadă de chestii în ea. În primul rând, Massoumeh e o fetiță de 13 ani care trecând cu prietena ei pe lângă o farmacie în drum spre școală, se îndrăgostește de un tânăr ucenic al farmacistului. Nu au nici un contact, în afară de priviri furișe și de câteva scrisori transmise prin prietena ei. Când unul dintre frați bănuiește sentimentele surorii lui, o bate și urlă în gura mare să afle toată lumea că pușlamaua a dezonorat numele familiei. Tatăl lui Massoumeh, singurul care pare să-i ia partea, se dezice de ea când găsește scrisorile într-o carte. E bătută până la sânge și renegată de familie. Ah, și pe farmacist frații ei îl snopesc în bătaie, ceea ce-l determină să se mute. Ei i se caută o partidă bună, dar e salvată de la a se mărita cu un soț libidinos de amanta fratelui ei și o apropiată a familiei.

Iată așa o istorie dramatică și plină de evenimente tragice în viața unei femei, aș zice eu destul de puternică care reușește până la urmă să treacă peste toate acestea. Acesta este doar un mic rezumat la carții “ Cel care mă așteaptă”.