Cartea săptămânii | Momo sau strania poveste despre hoții de timp

Publicat în 1973 și ecranizat de nenumărate ori, povestea micuței Momo a fost și rămâne actuală. Mai ales în contemporaneitate, zile în care oamenii nu mai au timp și nu reușesc nicidecum să facă ceea ce-și propun (sau nu). Este o poveste perfect viabilă, dacă e să o raportăm la relațiile umane de astăzi. Pierdute de sens și puse pe același cântar cu telefonul mobil, luându-ne doza de dopamină, uitând ce înseamnă a fi om.

Carte pentru copiii din noi

Ca și multe dintre cărți destinate copiilor, Momo își are doza de subtilitate, nuanță care atinge mult mai puternic decât oricare retorism sau fentă lingvistică. Cu un limbaj simplu, dar cu o poveste captivantă, romanul reaprinde copilul (adormit) din noi. Ne îndeamnă să privim altfel lucrurile (sau așa cum le vedeam când eram copii, când eram, de fapt, nestresați).

Timpul se numără în… cifre?!

Cartea abordează problema timpului și cum o fetiță orfană, Momo, trăiește în amfiteatrul părăsit din oraș. Este ajutată de oamenii localnici să-și ducă zilele, în timp ce ea îi asculta (deseori nespunând nimic), ca la o ședință de psihanaliză, oamenii tânguindu-se despre problemele zilnice și reușind să ajungă ei înșiși (prin reculegere) la soluție. „Du-te la Momo!” devenise pentru localnici un soi de expresie curentă, la fel ca „Bună ziua!” sau „Toate cele bune!”. Când se confruntau cu vreo problemă sau alta, unica ieșire era să se ducă la Momo.

„– Câți ani ai, fetițo?, o întrebase localnicii. – 102, le răspunse Momo.”

De fapt, fetița nu știa să numere, iar numărul 102 ar putea perfect să fie înlocuit cu 10, 20, 28458693. Sau nu? Urmează să descoperi tu însuți.

Oamenii cenușii sau cei care-ți fură timpul

Cu trabucul lor veșnic aprins, cu răceala lor până la oase și cu forțe supranaturale, ajungeau să-i seducă pe oameni, să le fure timpul prin șiretlicuri, să-și contruiasă o ditamai Casă de Economie a Timpului din care-și inhalau existența.

Dar totul ia o nouă întorsătură, și asta atunci când Momo o întâlnește pe broasca țestoastă Casiopeea (vezi aici semnificația mitologică), ajunge pe ULIȚA NICICÂND (acolo unde se umblă de-a-ndărătălea), pășind pragul CASEI NICICÂND și întâlnindu-l pe Maestrul Secundius Minutius Ora.

Spre final, dacă ești curios unde și cum se duce timpul tău, prinde-te din alegoria din această carte și fii ca Momo, redă-ți timpul care, „dacă un e simțit cu inima e la fel de pierdut ca și culorile curcubeului pentru un  orb sau cântecul unei păsărele pentru un surd”.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

(Ascultă Cartea săptămânii în fiecare miercuri la ora 16:45 pe frecvența 99.0 FM sau online, pe radio.studentus.md).